Bună ziua, tuturor!
Ca mulți alții din această țară, până în 1989, când aveam încă o vârstă fragedă, vârsta la care îți plămădești marile visuri, am trăit în regimul comunist. În ultimii ani de comunism, dreptul de a visa, ca și dreptul la fericire era aproape interzis, nu formal, ci indirect. Nu doar că se trăia în condiții materiale foarte grele, dar orice produs cultural sau informațional care nu se încadra în propaganda comunistă era inexistent, deci nu era interzis, pentru că nu exista obiectul interdicție, pur și simplu nu se producea. România comunistă devenise mai totalitară decât Rusia sovietică în acei ultimi ani de dictatură. Cu greu mai apăreau câte un film sau o piesă de teatru în care se mai scăpa câte o aluzie, câte o ironie la adresa comunismului. Emisiunile TV erau limitate la 3-4 ore pe zi, aproape toate consacrate propagandei dictaturii. Știu că este greu de crezut, știu că este greu de imaginat pentru generațiile tinere, dar asta era viața noastră atunci într-o Românie în care umbra totalitarismului rusesc devenise o piatră de moară care parcă oprise timpul în loc.
În acel univers concentraționar, noi, toți românii, aveam o singură oază de bucurie, o singură rază de speranță că lumea poate fi și frumoasă: sportul, competițiile sportive. Era poate singura activitate socială în care comunismul nu putea să își impună regulile instrinseci. Deși a fost folosit în chip propagandistic de multe ori, totuși, actul sportiv în sine nu putea fi alterat, rămânea imuabil, intangibil, legat doar de esența performanței: talent și muncă, inspirație și devoțiune până la sacrificiu.
Românii și-au legat atunci sufletele lor mai mult decât oricând de sufletele sportivilor noștri, performerilor noștri, deveniți adevărați cavaleri ai libertății și demnității noastre de ființe umane.
Iar această legătură s-a menținut până astăzi, hrănită de performanțe succesive, uneori incredibile, această legătură va rămâne indestructibilă, pentru că fiecare dintre noi trăim prin sportivii noștri o împlinire la care nu putem accede decât prin efortul și talentul lor.
Dragi prieteni,
Inclusiv în lumina celor de mai sus, astăzi este o zi specială. Pentru mine, pentru voi, pentru toți cei care iubesc Dinamo.
Pentru că Dinamo nu e doar un nume pe un tricou. Nu e doar o medalie pe un perete. Dinamo e o idee. O idee simplă, dar puternică: că prin muncă, prin disciplină, prin sacrificiu, putem atinge excelența.
Este credința că performanța nu este rezervată altora. Că și aici, în România, putem fi cei mai buni. Că și noi putem urca pe podium, putem ridica steagul, putem da lumii campioni.
La Jocurile Olimpice de la Paris 2024, Dinamo a adus României 7 medalii: 3 de aur, 3 de argint și 1 de bronz. A fost o reconfirmare că spiritul dinamovist e viu, puternic și respectat în toată lumea.
Iar liderul acestei generații este clar: David Popovici, sportivul numărul 1 al României în 2024. Un tânăr care a crescut sub culorile roș-albe și care continuă să inspire o țară întreagă. David nu este doar un campion – este un simbol al ceea ce poate deveni sportul românesc atunci când are parte de talent, susținere și viziune.
Pentru al doilea an la rând, Clubul Sportiv Dinamo București este clubul sportiv numărul 1 al României, potrivit Agenției Naționale pentru Sport și Comitetului Olimpic și Sportiv Român.
Dar Dinamo nu trăiește din amintiri. În primele patru luni din 2025, am strâns deja 18 medalii la Campionatele Europene și Mondiale, dintre care 9 de aur. Îi amintesc aici cu mândrie pe Mihaela Cambei, Rareș Toader, Laura Ilie și Amalia Covaliu, care au arătat ce înseamnă să duci mai departe ștafeta excelenței.
Și în sporturile de echipă am avut un an bun:
Echipa de handbal masculin a cucerit al 21-lea titlu național și a câștigat Cupa României;
Echipa de volei masculin a devenit campioană națională după 30 de ani de pauză.
Toate acestea nu vin dintr-o rețetă miraculoasă. Vin din muncă, din organizare și din investiții făcute la timp și cu cap.
Unul dintre cele mai importante proiecte din acest an este începutul concret al noului stadion Dinamo. Contractul a fost semnat în aprilie – 7 luni pentru proiectare, 25 pentru execuție, și o garanție tehnică de 5 ani. Pe scurt: un stadion modern, la standarde europene, care va oferi sportivilor condițiile pe care le merită și suporterilor o casă adevărată.
În paralel, am finalizat lucrări importante la stadionul Velodrom și la stadionul Piți Varga – gazon refăcut, sistem de drenaj modern, terenuri sintetice. Și, foarte important, investim în facilități sportive pentru copii și juniori. Pentru că performanța mare începe cu prima minge, cu primul bazin, cu prima săritură.
Dragi prieteni,
Un alt pas important pe care îl facem ține de viitorul educației sportive. În parteneriat cu Nadia Comăneci, o legendă vie a sportului mondial, demarăm o colaborare cu universitățile americane pentru a învăța cum se face corelarea sportului cu educația și cum putem dezvolta cercetarea în sport. Nu e doar despre antrenamente – e despre cum construim sportivi compleți: și cu forță, și cu minte.
Iar în plan intern, îi mulțumesc în mod special lui Ionuț Lupescu, un om cu viziune, care s-a implicat direct în modernizarea infrastructurii pentru copii și juniori. Este un exemplu de profesionist care nu a uitat de unde a plecat și care crede în puterea sportului de a transforma vieți.
Într-o lume în care modelele reale sunt din ce în ce mai rare, Dinamo continuă să fie un reper. Nu doar prin medalii, ci prin modul în care formează oameni. Prin felul în care își crește copiii. Prin faptul că pune accent pe educație, pe caracter, pe echilibru.
Aici, în acest club, performanța nu e întâmplătoare. E construită. E muncită. E respectată.
Și știți ce este cel mai frumos?
Că suntem abia la început.
La mulți ani, Club Sportiv Dinamo!
Felicitări tuturor celor care contribuiți la această poveste de succes – sportivi, antrenori, medici, părinți, susținători!
Respect, Dinamo!
Hai Dinamo!
–
Sursa – MINISTERUL AFACERILOR INTERNE – mai.gov.ro
