Cum începem anul școlar 2025 – 2026: Per Aspera Ad Astra!

Dragi oameni ai educației,

Anul școlar 2025 – 2026 începe, așa cum observăm cu toții, grevat de măsurile de criză fiscal-bugetară. Nimeni nu și le-a dorit, dar suntem nevoiți să le implementăm pentru a putea încheia anul cu salarii și burse previzibile și pentru a putea apoi construi o speranță de dezvoltare în viitor. Cu siguranță, dacă nu era criza fiscal-bugetară, aceste măsuri nu ar fi fost luate sau ar fi fost luate în mod diferit.

Inevitabil, în astfel de situații de criză apar controverse și păreri diferite asupra soluțiilor. Dar, așa cum am mai afirmat public, putem ieși din această situație doar împreună, prin solidaritate și cu acțiuni raționale și decente, fără a lăsa ca poziționările diferite să devină animozități sau reacții care afectează imaginea noastră socială și funcționarea sistemului nostru de educație. O facem pentru noi, dar, mai ales, pentru viitorul copiilor noștri. 

Educația a intrat în Pachetul I de măsuri fiscal-bugetare tocmai pentru că începem activitățile din luna septembrie și măsurile trebuiau să intre în vigoare de la începutul anului școlar/universitar.

Pachetul I a avut efectele scontate: (1) evaluarea ECOFIN nu a dus la propunerea de suspendare a fondurilor europene/PNRR, iar evaluările (2) S & P (iulie) și (3) Fitch (august) nu au dus țara în categoria „Junk”. Așadar, educația va avea salarii și burse până la sfârșitul anului și a contribuit, alături de alte domenii, și la stabilitatea țării. Altfel spus, educația și-a făcut datoria față de ea însăși și față de țară, nu mai este loc pentru alte măsuri de criză-austeritate în acest domeniu, iar din acest moment trebuie să intrăm într-o logică de dezvoltare!

Știu că ați avut multe întrebări și îngrijorări. Am ales să comunic mai puțin în perioada evaluărilor internaționale pentru a nu stimula controverse care puteau afecta echilibrul  financiar al țării. În aceeași logică, un alt motiv a fost dorința de a mă asigura că obiectivul cel mai important – plata salariilor și burselor până la sfârșitul anului – se va realiza și în contextul acestor evaluări internaționale. Acum, însă, este momentul să discutăm foarte direct despre toate măsurile.

Sincer și direct spus, în această perioadă am fost paratrăsnet pentru îngrijorări și critici, multe justificate și/sau de înțeles omenește, dar și prea multe exagerate până la catastrofă, iar unele lansate chiar pe bază de dezinformare sau poate chiar cu rea voință (nu mai pomenesc aici și de atacurile, unele imunde, la persoană, familie, colaboratori). În plus, în lumea complicată în care trăim, din unele zone apar și încercări hibride de destabilizare a sistemelor de bază ale unei țări democratice, inclusiv educația-cercetarea. De asemenea, am primit multe sfaturi și analize critice în registrul normalității, de la oameni normali, pentru situații normale – cu care, în principiu, poți fi de acord -, deși eu aveam nevoie de sfaturi/critici utile, de la oameni normali, în situația anormală de criză (din păcate mulți au refuzat contextul și premisa de criză în care trebuie luate decizii).

Așa cum am afirmat deja, nu am putut răspunde decât la modul mai general, pentru că orice intervenție a mea ar fi generat mai multă agitație privind măsurile din Pachetul I și ar fi putut pune astfel sub risc evaluările internaționale amintite mai sus, cu impact negativ asupra sistemului nostru de educație-cercetare, în particular, și asupra țării, în general. Acum, însă, încerc să prezint mai detaliat și echilibrat situația, amintind, totuși, că mai avem încă evaluarea Moody (septembrie) și evaluarea Comisiei Europene (octombrie), care, dacă vor fi pozitive, ne vor permite un an 2026 ca început de dezvoltare.

Așadar, trebuie spus de la început că măsurile de criză fiscal-bugetară nu sunt reformele țintite de mine în sistem – eu le-am propus prin prisma Raportului QX -, ci intervenții necesare pentru a avea în acest an și în anii care vin un sistem funcțional. Aceste măsuri fiscal-bugetare au fost incluse în Acordul Politic al Coaliției și au fost detaliate în Programul de Guvernare și în Legea Fiscal-Bugetară 141/2025. Am acceptat implementarea acestora cu condiția de a nu se concedia oameni și de a nu se reduce salarii, dar și cu respectarea principiului raționalității și anume că măsurile trebuie să se regăsească în unele practici ale țărilor din Uniunea Europeană și, în plus, în perspectiva că unele dintre aceste măsuri vor fi temporare. De asemenea, aceste măsuri trebuie să constituie baza pentru o creștere a sistemului nostru, în anii viitori, educația având nevoie de resurse suplimentare pentru salarii mai atractive, angajarea de specialiști (ex.: profesori de sprijin, informaticieni) și programe naționale de infrastructură (ex.: mai ales cea care vizează educația timpurie). Implementarea lor s-a făcut la nivelul ministerului, mereu cu atenție la feedback-ul oamenilor educației din sistem (elevi, studenți, profesori și sindicate: aici și aici), respectiv din ecosistemul mai larg (societate civilă & autorități locale), pornind de la multe discuții cu aceștia, iar acolo unde a fost posibil, am implementat sugestiile lor. Multe lucruri funcționale implementate în legislația secundară emisă de minister au rezultat și din aceste discuții, inclusiv cu propuneri constructive avansate cu prilejul protestelor sindicale.

Prin urmare, dincolo de multele narațiuni asupra începerii anului școlar, cum vom începe, totuși, anul școlar, din perspectiva ministrului/ministerului?

Așa cum am mai afirmat, sistemul nostru de educație are lumini și umbre, iar dacă între lumini găsim adesea oameni admirabili și cu bun-simț dedicați copiiilor și copii dedicați școlii, umbra cea mai întunecată este analfabetismul funcțional, care devine risc de securitate națională.

În acest cadru, începem anul școlar 2025 – 2026 cu un total de aproximativ 214.700 norme în sistem (229.110 în anul școlar 2024 – 2025), din care aproximativ 156.390 acoperite cu titulari (un număr similar cu cel din anul școlar 2024 – 2025), celelalte norme urmând a fi acoperite de suplinitori – iar suplinitorii calificați contribuie major la calitatea educației -, respectiv în regim de plata cu ora pentru ce va rămâne liber. Vom reveni cu detalii suplimentare pe măsură ce etapele de mobilitate didactică se vor încheia. 

• Creșterea normei didactice cu 2 ore pe săptămână ne menține în general în zona mediei Uniunii Europene (aprox. 20 de ore de predare/săptămână, cf. unui raport Eurydice, 2021 – Teacher in Europe…) și a altor țări vestice cu un model mai apropiat nouă (ex.: Franța; Spania, Irlanda). Această creștere duce la o mai mare interacțiune a elevilor cu profesori calificați, dar trebuie să vină cu o reducere a încărcării birocratic-administrative asupra cadrelor didactice pentru diferența de timp din timpul total de lucru (ex.: în medie 4 ore de predare la 8 ore timp de lucru zilnic), demers deja început. Dacă facem bine acest lucru, cred că orice cadru didactic preferă să aibă din timpul de lucru mai multe ore de predare, în loc de ore birocratic-administrative. De asemenea, introducerea orelor remediale (mai ales, dar nu exclusiv, la nivelul învățământului primar) creează premisele pentru un program național cu impact educațional pozitiv în timp. În cadrul acestor ore copiii (1) consolidează lucrurile învățate, (2) recuperează competențele neasimilate și (3) învață cum să le utilizeze la viața de zi cu zi, ceea ce face educația mai atractivă (cu impact pozitiv asupra reducerii abandonului școlar) și mai eficientă (cu impact pozitiv asupra reducerii analfabetismului funcțional). În fine, mă bucură că cel puțin 98,6% dintre titulari au reușit să aibă cele două ore în plus în aceleași unități școlare (fără fragmentare suplimentară în alte unități școlare). Pentru ceilalți titulari am încercat să creez prin reglementările ministerului mecanisme care să nu mai fragmenteze norma didactică, dacă exista deja o fragmentare în 3 sau mai multe unități școlare.

• Reorganizarea rețelei școlare a dus la o reducere a fragmentării acesteia (cu aproximativ 8,1%) și la o mai mare flexibilitate în crearea normei didactice (ex.: fără a mai fi partajată administrativ în mai multe unități școlare cu personalitate juridică), dar trebuie testată în acest an, iar eventualele disfuncționalități pot fi corectate pentru anul școlar 2026 – 2027. În acest proces, fiecare unitate teritorial administrativă (ex.: comună) a rămas cu cel puțin o unitate școlară cu personalitate juridică, indiferent de numărul de copii, iar acolo unde s-au făcut reorganizări, copiii și personalul didactic/administrativ au rămas în aceeași structură.

• Regândirea limitelor pentru clasele de elevi nu a dus la schimbări dramatice, majoritatea claselor aflându-se între limitele minime – maxime, astfel încât nu au fost modificări majore (ex.: la nivel de învățământ primar și gimnaziu s-au reorganizat clasele cu 8 – 9 elevi, adică 0,5% din numărul total de clase). În plus, s-au mai redus unele situații mai puțin obișnuite. Spre exemplu, eliminăm situațiile din anul școlar 2024 – 2025, unde am avut la nivel național, în clasa a VIII-a, 12 clase cu 1 elev, 26 de clase cu 2 elevi, 52 de clase cu 3 elevi, 64 de clase cu 4 elevi, 84 de clase cu 5 elevi, 92 de clase cu 6 elevi și 107 clase cu 7 elevi. Nu în ultimul rând, în acest context trebuie reamintit că reducerea efectivelor la clase în funcție de numărul de copii cu cerințe educaționale speciale a rămas în vigoare, iar ministerul a descurajat utilizarea excepției pentru depășirea limitei superioare a numărului de copii într-o clasă cu valoarea maximă (4). În fine, dacă vom opta în anii următori pentru menținerea învățământului simultan, avem nevoie – ca prioritate – de utilizarea unor strategii și metode didactice adaptate, exprimate cât mai repede și în trainingul cadrelor didactice pentru acest tip de învățământ (vezi aici).

• În cazul burselor (vezi aici și aici), fondul de burse va fi mai mare decât în anul 2022 – 2023, fără a se putea însă compara cu fondurile de burse din 2023 – 2024 / 2024 – 2025 (când contextul politic și legislativ a fost altul). În pofida restricțiilor bugetare, am prioritizat bursele sociale pentru a putea menține în sistemul de învățământ preuniversitar copiii din mediile defavorizate. Este, însă, necesar ca, la reechilibrarea fiscal-bugetară, fondul de burse pentru studenți să revină la metodologia anterioară, iar în cazul elevilor să readucem un procent rezonabil de burse pentru performanța olimpică. Pentru a facilita tranziția acestei perioade de criză, vom propune un program de susținere a burselor prin implicarea autorităților locale și a diverselor companii din mediul economic.

• Regândirea valorii plății cu ora (ca opțiune voluntară a cadrului didactic) s-a aliniat cu valoarea din ora de salariu pentru timpul total de lucru. În viitor, se pot analiza valori diferențiate, în funcție de contexte specifice.

Eu cred sincer că, pe nemulțumirile generate în mod uman de măsurile de criză fiscal-bugetară, trebuie construit înțelept:

• Pe termen scurt, trebuie să ne asigurăm că în domeniul educației profesorii pensionați pot fi implicați în activități educaționale și trebuie pregătit cu grijă bugetul pe anul 2026, inclusiv avem de implementat serios PNRR-ul renegociat, cu finalizare în luna august 2026.

• Pe termen mediu, trebuie să ne asigurăm că, în legea salarizării unitare, se onorează salariul de start pentru debutant/asistent universitar angajat de autorități, ca măsură de creștere a atractivității domeniului.

• Pe termen lung, trebuie să țintim 15% din bugetul general consolidat pe cheltuieli pentru educație și 1% din PIB pentru cercetare.

• Indiferent de termen, măsurile-fiscal bugetare temporare (sau altele relevante pentru sistemul nostru de educație-cercetare) trebuie ajustate odată cu revenirea țării din criza fiscal-bugetară.

Pentru concretizarea acestor lucruri, veți avea în mine nu doar un partener, ci mai ales un promotor al acestora. Așa cum am spus, educația (alături de cercetare) are nevoie de resurse suplimentare, folosite cât mai înțelept, mai ales pentru salarii atractive, angajare de specialiști (ex.: profesori de sprijin/informaticieni) și programe naționale de infrastructură (ex:. mai ales educația timpurie).

Deși sunt secundare acum – prima linie fiind reprezentată de măsurile de criză, pentru a putea avea un sistem care funcționează -, măsurile de reformă pe linia Raportului QX continuă și se vor accentua pe măsură ce depășim criza fiscal-bugetară, în zona preuniversitară cele mai avansate fiind legate de curriculum, iar la nivelul învățământului superior și cercetării, cele legate de procesul de evaluare și de reorganizare a arhitecturii acestor sisteme.

În concluzie, vă invit, dragi oameni ai educației, să confruntăm nemulțumirea din prezent – o văd în mesaje și proteste, dar nici eu și nici voi nu am contribuit direct de-a lungul anilor la această situație de criză fiscal-bugetară -, dar să construim optimist pe aceasta un viitor mai bun. Reiau aici ideea de la început și anume că putem ieși din această situație doar împreună, prin solidaritate și cu acțiuni raționale și decente, fără a lăsa ca poziționările diferite să devină animozități sau reacții care afectează imaginea noastră socială și funcționarea sistemului nostru de educație, iar acest lucru trebuie făcut pentru noi toți, dar, mai ales, pentru viitorul copiilor noștri.

Așa cum am răspuns într-un interviu, am acceptat (alături de alți colegi) și sacrificiul de imagine, pentru ca în final să pot ajuta țara și sistemul nostru de educație-cercetare. Pentru mine, ca specialist-tehnocrat în acest guvern, nu funcția de ministru este cea mai importantă, cel mai important este să reușim să avem un început de an școlar funcțional, fără festivisme care nu se potrivesc cu condițiile de criză, dar cu condițiile necesare pentru o bună funcționare, iar apoi să ne angajăm în reforme de dezvoltare în beneficiul tuturor, nu în măsuri de criză-austeritate!

Cu prețuire,

Prof. univ. dr. psih. Daniel DAVID

Ministrul Educației și Cercetării

Membru al Academiei Române (m.c.) și al Academiei Europene