Raportul național privind analiza riscurilor de segregare școlară în sistemul de educație din România, pentru anul școlar 2024 – 2025

Ministerul Educației și Cerrcetării publică Raportul național privind analiza riscurilor de segregare școlară în sistemul de educație din România, pentru anul școlar 2024 – 2025, rezultat în urma primului exercițiu de raportare a situației privind segregarea școlară în sistemul de educație precuniversitară din România.

Raportul survine ca umare a punerii în aplicare a două ordine de ministru ce vizează interzicerea practicilor de segregare în școlile din România: Ordinul-cadru nr. 6.134/21.12.2016 privind interzicerea oricărei forme de segregare în școlile din România (care definește segregarea școlară și stipulează, pe lângă criteriul etnic deja existent, și criteriul dizabilității sau cerinţelor educaţionale speciale, statutul socio-economic al părinților/familiilor, mediul de rezidenţă și performanţele şcolare ale beneficiarilor primari ai educației) și Ordinul de ministru nr. 7.701/2024 privind aprobarea Metodologiei pentru monitorizarea, evaluarea, identificarea, prevenirea și combaterea segregării școlare în învățământul preuniversitar.

Documentul este realizat pe baza datelor raportate de unitățile școlare în anul școlar 2024 – 2025.

„Procesul a implicat colectarea de date pentru fiecare elev din România la nivelul fiecărei unități de învățământ, prin platforma SIIIR, sub coordonarea unei echipe a Ministerului Educației și Cercetării cu asistența tehnică a UNICEF și în colaborare cu Comisia Europeană, în cadrul proiectului „Enhancing the equity of education through preventing and combating school segregation” finanțat de Uniunea Europeană prin Instrumentul de Suport Tehnic”, se arată în analiză.

Plecând de la premisa că analiza de față este una exploratorie – bazată, deci, pe date parțiale – câteva rezultate pot fi de interes pentru următoarele analize și intervenții asupra pracicilor școlare.

„Rezultatele parțiale ne arată că segregarea școlară la nivelul clădirilor, claselor sau băncilor este un fenomen real și care necesită atenție susținută. Cele mai ridicate niveluri apar atunci când analizăm segregarea școlară a elevilor în funcție de criteriul nivelului educațional al părinților, în cazul elevilor beneficiari de bursă socială, al celor proveniți din familii monoparentale, al elevilor romi, al elevilor cu dizabilități sau în funcție de mediul de rezidență. În aceste situații, datele sugerează existența unor suprapuneri între criterii, ceea ce indică un fenomen intersecțional ce amplifică riscurile de excluziune educațională. La polul opus, segregarea apare mai puțin pronunțată în cazul elevilor instituționalizați sau aflați în plasament familial, al celor aflați în grija bunicilor sau altor rude, al celor care au frecventat grădinița sau care repetă clasa”, menționează raportul.

În privința segregării școlare la nivelul ultimelor două bănci s-a constatat o pondere foarte ridicată de structuri școlare (aproximativ 90% dintre structurile școlare în cazul cărora s-a înregistrat scor de alertă privind segregarea școlară în ultimele două bănci) pentru care nu s-au încărcat în SIIIR datele necesare calculării scorului de segregare și, în consecință, au primit scor maxim de alertă (10). În următoarea rundă de monitorizare a segregării școlare, respectiv cea din anul școlar în curs, vor fi făcute demersuri consistente pentru completarea datelor necesare evaluării segregării școlare la nivelul ultimelor două bănci.

Un alt rezultat important privește variațiile semnificative dintre județe. Unele județe au ponderi mult mai mari de structuri școlare cu scoruri de alertă, în timp ce altele prezintă situații mai echilibrate. Aceste diferențe arată că segregarea nu este un fenomen uniform și că măsurile de prevenire și combatere trebuie adaptate la realitățile locale. În acest sens, este necesară o analiză detaliată la nivelul fiecărui județ, împreună cu factorii decizionali locali, analiză care să permită măsuri de intervenție țintită, în acord cu specificul și nevoile locale/ instituționale.

Dacă privim datele parțiale existente în modulul SIIIR, ca urmare a primului exercițiu de raportare, cele mai frecvente cazuri de segregare școlară apar la analiza în funcție de următoarele criterii:

1. nivelul educațional al părinților elevilor

2. elevi beneficiari de bursă socială

3. elevi proveniți din familii monoparentale

4. elevi romi

5. elevi cu dizabilități

6. elevi proveniți din mediul rural.

În aceste situații, poate exista și fenomenul de segregare școlară concomitent, în funcție de mai multe criterii (segregare școlară intersecțională), ceea ce poate amplifica riscurile de excluziune educațională. 

Criteriile socioeconomice sunt cele mai frecvente surse de segregare. Cel puțin opt din zece structuri școlare analizate (86,5%) prezintă risc de segregare pe clase în funcție de nivelul de educație al părinților; mai mult de jumătate dintre structurile școlare analizate (56,5%) prezintă risc de segregare pe clase pentru elevii beneficiari de bursă socială sau prezintă risc de segregare pe clase pentru elevii proveniți din familii monoparentale (55,7%). Aceste date indică o suprapunere importantă între segregarea școlară, nivelul educației părințor și alte vulnerabilități sociale, precum sărăcia familiei elevului.

Segregarea pe criteriul etnic, delimitând focalizarea asupra situației elevilor romi, rămâne una dintre cele mai vizibile probleme. Aproximativ una din patru școli cu elevi romi prezintă risc de segregare pe clădiri, iar patru din zece structuri școlare prezintă risc de segregare pe clase. Raportul detaliază această situație la nivel de județe. 

Elevii cu dizabilități sunt, de asemenea, expuși fenomenului de segregare școlară: 23,2% dintre școlile analizate au semnale de alertă de segregare pe clase, iar situația este mai gravă în județele cu populație școlară numeroasă. Raportul subliniază că o parte dintre aceste semnale pot fi influențate de practici de organizare a clasei adoptate din considerente funcționale și de sprijin educațional. În special în cazul elevilor cu dizabilități care sunt însoțiți de un adult de sprijin (asistent personal, cadru de sprijin sau părinte), plasarea acestora în ultimele bănci poate fi determinată de necesitatea de a asigura buna desfășurare a activităților didactice, fără a avea ca scop izolarea sau separarea elevului. În acest context, interpretarea datelor privind distribuția elevilor cu dizabilități în spațiul clasei trebuie realizată cu prudență, având în vedere specificul situațiilor educaționale și nevoia de adaptare a mediului școlar.

Ministerul Educației și Cercetării pregătește al doilea exercițiu de raportare și monitorizare a segregării, acordând, în acest an școlar, o importanță semnificativă nu doar raportării cât, mai ales, practicilor instituționale de monitorizare a cazurilor și de intervenție astfel încât acest amplu proces să nu se oprească la etapa de raportare și de colectare de date, ci să continue cu acțiuni concrete – sistemice și la nivel instituțional – de prevenție, analiză și intervenție, pentru ca desegregarea și incluziunea în școli să devină o realitate.

„Raportul de față constituie o perspectivă preliminară și exploratorie a fenomenului segregării școlare în învățământul preuniversitar românesc. Analiza reprezintă, în primul rând, punctul de plecare al unui demers colectiv de transformare a școlii românești într-un spațiu mai incluziv și mai echitabil pentru toți elevii. Valoarea acestuia este dată mai ales prin faptul că introduce, în procesele rutiniere ale școlilor, ale inspectoratelor școlare și ale Ministerului Educației și Cercetării o nouă dimensiune de raportare, analiză și reflecție – aceea a segregării școlare – cu obiectivul de a elimina din educație aceste practici discriminatorii și non-incluzive”, se menționează în documentul disponibil ► AICI.